Am să vă istorisesc o povestioară
adevărată, şi la sfârşitul ei, sper că vă veţi putea răspunde corect la
întrebare. Dar mai înainte trebuie să vă spun că o comoară nu e numai aceea din
bogăţii din acestea materiale, pe care le ai, le atingi, le poţi cheltui sau te
poţi distra cu ele. Chiar şi oamenii cei mai săraci pot fi bogaţi, în alt mod, şi
există şi alt fel de căutători de comori care sunt răsplătiţi în căutarea lor
cu multă, multă fericire!
O: Ascultaţi la mine!
Cu mulţi ani în urmă, a trăit în Wales, Anglia, o
fetiţă pe nume Mary Jones. Din ceea ce auzise doar, Îl primise pe Domnul Isus în viaţa
ei şi Îl iubea cu toată inima! Tare ar mai fi dorit ea să cunoască mult mai
multe despre Domnul Hristos, despre ceea ce a învăţat pe oameni când a fost pe
pământ, şi să nu mai depindă de unii şi de alţii ca să îi spună câte ceva
despre El, numai o dată pe săptămână, câte o oră-două la biserică. Ea vroia să
poată cunoaşte despre El mereu şi mereu, ori de câte ori i se făcea dor de El! Văzuse
că toate învăţăturile acelea preţioase despre Dumnezeu erau scrise într-o carte
mare şi groasă, care se numea Biblie, iar o dată pe săptămână, când se duceau
la biserică, predicatorul o deschidea cu mare respect, citea de acolo
enoriaşilor, iar apoi când termina o punea cu grijă la loc. Se aşezase în
biserică odată pe un scaun, altă dată pe altul, când mai în faţă, când mai în
spate, se uitase bine în jur, însă nu mai văzuse pe nimeni să mai aibă o astfel
de carte în afară de predicator – dar, cine ştie, poate aveau, cu siguranţă
aveau, şi le ţineau cu grijă acasă, ca să nu le strice purtându-le cu ei. Dar dacă
totuşi nu o aveau? Înseamna atunci că Biblia aceasta nu era de găsit de vreme
ce oamenii nu o purtau cu ei nici măcar la biserică, şi-a zis ea. Da, dar pe de
altă parte, dacă predicatorul avea una în biserică, lui i-a dat-o cineva, o are
de undeva. De unde o fi având-o? Cine i-o fi dat-o? O fi scumpă? Trebuie că e
tare scumpă dacă oamenii mari nu şi-au cumpărat-o. Şi, în amestecătura aceasta
de gînduri care îi veneau unele după altele, deodată în mintea ei s-a înfiripat
o idee îndrăzneaţă: „Ce-ar fi să am şi eu Biblia mea?” Dar repede un alt gând
i-a dat peste nas: „A, păi cum să ai tu Biblia ta, tu eşti doar un copil, nu au
adulţii Biblie şi te-ai găsit tu să vrei să-ţi cumperi una! Ie-tete! Cine te-oi
fi crezând? Nu te uiţi la tine? Eşti doar o puştoaică sărăntoacă, nu ai nici
măcar haine calumea ca ceilalţi copii, şi nici nu îţi permiţi să mănânci
bunătăţile pe care le mănâncă ei, şi vrei să-ţi dai gologanii tăi amărâţi pe o
carte! Aia costă o avere, ar trebui să munceşti zi de zi şi să faci o mulţime
de sacrificii.” Mary se întristă tare mult, şi puse un botic lung, iar în colţurile
ochilor i se şi iţiră lacrimi. „Da, dar vreau aşa de mult să am Biblia mea!
Vreau şi eu să citesc despre Domnul Isus!” „Te-ai smintit, numai să audă
ceilalţi ce vrei şi ai să vezi tu ce-ţi vor spune. Ce-s cu ideile astea
năstruşnice? Ia treci la treabă şi lasă prostiile! Aşa-i dacă ai prea puţin de
lucru, începi să visezi cai verzi pe pereţi.” Şi biata fetiţă s-a dus la ale ei,
necăjită şi neîmpăcată. Zilele treceau una după alta, şi ai fi zis că Mary
Jones a uitat de dorinţa ei. Dar aş, de unde, nici vorbă! Cu cât trecea timpul,
cu atât gândul acesta se încăpăţâna să răsune în mintea ei, o rodea întruna şi
nu-i dădea nicicum pace, până când, într-o bună zi, gata, a luat o decizie: „Am
să-mi cumpăr Biblia mea cu orice preţ, orice-ar fi! Aşa, am hotărât!” Nu vă
spun ce ochi mari a făcut predicatorul când Mary Jones s-a dus la el să îl
întrebe cât costă o Biblie: „Ce spui, copilă? Tu glumeşti!” şi uitându-se dintr-o
privire la hăinuţele ei sărăcăcioase, adăugă, „Îmi pare rău, dar nu e de tine,
uită de asta, du-te în pace acasă!”şi se întoarse să-şi vadă de treburile lui.
„Şi totuşi, domnule, vă rog frumos, spune-ţi-mi, cât costă o Biblie, vreau şi
eu să ştiu.”, continuă ea să îl bâzâie. Pastorul se răsuci spre ea şi o privi
din nou cu atenţie, „copila asta cu siguranţă n-ar avea de unde să aibă atîţia
bani, insistă şi va fi tare dezamăgită, dar mai bine să-i spun acum decât să
îşi facă iluzii.” „Chiar vrei să ştii?” Mary îşi scutură căpuşorul cu hotărâre,
afirmativ. „Bine”, şi îi spuse suma dintr-o răsuflare: „atâtea lire – leafa pe
câţiva ani de muncă pentru un om mare.”, şi aruncând o ultimă privire de milă
la feţişoara ei care devenise brusc palidă, se întoarse şi o lăsă singură. „Teribil!
Aşa ceva n-ar fi crezut niciodată! Dar e enorm, e imposibil!”umerii i se
coborâră moi în jos. Cu câtă tristeţe îşi târî ea spre casă în acea zi
bocănceii de a treia generaţie pe uliţele forfotind de lume, dar ea nu mai
vedea şi nu mai auzea nimic, era aşa de descurajată! Şi-au mai trecut multe
zile, şi cu siguranţă, dacă n-ar fi fost o şoaptă cerească care să o
încurajeze, astăzi nu v-aş fi putut spune povestea aceasta. Ştiţi ce s-a
întâmplat, copii?
Copiii: Ce, ce?
O: Mary nu a renunţat la
visul ei, şi a lucrat, până când cred că nici ea nu a mai ştiut pe unde, pe
unde a putut, 6 ani – 6 ani bătuţi pe
muche! – până când a strâns toţi banii care trebuiau ca să-şi poată cumpăra o
Biblie. Care din voi ar fi gata să facă asta, ei?
(Copiii nu
răspund)
O: Era de acum o
domnişorică, şi în timp ce toate celelalte fete îşi cumpărau rochii noi,
frumoase şi tot felul de panglici moţate ca să îşi pună la bonetele lor, ea le
purta mereu pe aceleaşi şi aceleaşi, ponosite şi cârpite de-acuma, şi nu se
îndura să cheltuie bănuţii câştigaţi cu atâta trudă – aceia erau puşi deoparte
pentru un scop înalt, pentru nimic în lume nu se putea atinge de ei, decât,
cine ştie, în caz de mare urgenţă!
Aşa că atunci când a avut banii, s-a dus din nou
la predicator şi cum-necum a reuşit să afle de la el: singurul care ar putea să
aibă o Biblie de vânzare ar fi un alt pastor în orasul Baolo, aflat la... LA
CÂÂÂÂT? la tocmai 40 de km de satul ei. Oh, nu se poate! Pe atunci nu existau
nici trenuri, nici maşini, nu sunai ca în ziua de azi şi venea taxiul să te ia
de la uşă şi te mai aducea şi înapoi - ca să te ia cineva cu vreo căruţă sau
trăsură până acolo dus-întors era greu de găsit şi trebuia să plăteşti,
fireşte, destul, dar îi era teamă ca nu va avea exact pentru cartea ei. Păi şi
ce să facă, să renunţe tocmai acum când avea toţi banii, după atâta muncă? Asta
nu se putea pune la socoteală!
Un copil: Şi-atunci ce a făcut, a
plecat după carte?
O: Voi ce aţi fi făcut? (copii oftează, dau din umeri şi nu răspund)
O: Prin urmare, într-o
dimineaţă când cocoşii încă sforăiau în cuibar, Mary s-a pornit voiniceşte la
drum spre orasul Baolo, cărând cu multă grijă într-un săculeţ, bănuţii agonisiţi.
Şi-a mers ore în şir, a coborât şi a urcat, a urcat şi a coborât, prin câmpii
şi prin păduri, cale luuungă-lungă şi grea. Seara, târziu, frantă de oboseală,
cu pantofii prăfuiţi şi picioarele umflate de atâta mers, a ajuns în sfârşit la
casa pastorului din Baolo.
Altcineva
din copii: Şi i-a dat cartea?
O: Ei bine, ca să nu mai
lungim povestea, că şi voi trebuie să fiţi frânţi de oboseală după atâta joacă
pe ziua de azi şi trebuie să mergeţi la culcare, da, până la urmă a căpătat
Cartea. Şi
nu am cuvinte să vă spun cât de fericită a fost, i-au dat lacrimile de bucurie.
Iar de atunci, Cartea aceasta i-a îmbogăţit viaţa mai mult ca orice altceva!
Dar să nu uit, povestea nu se termină aici, (indică Olguţa cu degetul arătător spre sus).
Aş putea să spun fără să greşesc că partea cea mai importantă de-abia acum
începe!
Pastorul acela care i-a vândut cartea a fost atât
de impresionat de sacrificiul fetiţei, încât nu a putut să ţină întâmplarea
aceasta doar pentru el. El a spus povestea despre ea pe unde avea ocazia şi la
mulţi alţi pastori. Şi într-o bună zi, la o întâlnire, când unul dintre ei a
auzit aşa ceva, i-a sclipit deodată o idee şi a şi spus-o celorlalţi, acolo în
plen: ”Ca Mary Jones s-ar putea să fie mulţi în ţara noastră şi în toată lumea.
Ce-ar fi, stimaţi gentlemeni, să înfiinţăm o societate de tipărire şi
răspândire a Bibliei, întâi pentru Anglia şi apoi până la marginile pământului?”
Copiii: Wow.
O: Aşa a luat fiinţă,
dragii mei, prima Societate Biblică din lume. Astăzi, ea tipăreşte Sfânta
Scriptură în mai mult de 10.000 de limbi şi cei care vor, pot afla o mulţime de
lucruri minunate de pe paginile ei. Vă daţi seama, copii, dragostea unei
singure fetiţe pentru Domnul Isus a inspirat o lucrare care răsună astăzi pe
tot globul! Ei, acum, ştiţi că mai sunt şi alte comori şi altfel de căutători
de comori? Despre ce comoară v-am vorbit eu astăzi?
Copiii în
cor:
despre Biblie!
O: Aşa este. Sper din toată inima
ca voi toţi – şi voi, dragi telespectatori - să fiţi astfel de căutători,
paşnici, nu războinici şi egoişti, iar Biblia să devină pentru voi cu adevărat
o comoară. Să vă aduceţi aminte cât de mult a sacrificat Mary Jones pentru ea,
de aceea să nu rămână uitată plină de praf în bibliotecile voastre sau pe
noptieră, ci să o citiţi şi să ascultaţi de ea, iar bogăţia şi fericirea
sufleţelului vostru, vă asigur, e garantată! Şi acum, noapte bună, ne revedem
mâine! (flutură din mână la revedere şi
se afişează imaginea de final, eventual o Biblie mare deschisă, care tronează
peste o ladă mare plină de comori, iar peste aceasta se afişează textul biblic
care spune: Împărăţia lu Dumnezeu este ca o comoară într-o ţarină, sau celălalt
text : Căutaţi mai întâi...)
